În industria țevilor de oțel, sudarea este o metodă comună de conectare folosită pentru a conecta ferm două părți ale unei țevi de oțel. Cu toate acestea, sudurile produse în timpul procesului de sudare trebuie inspectate pentru a asigura calitatea și fiabilitatea lor. Deci, cum inspectăm sudurile țevilor de oțel? În continuare, voi prezenta câteva metode de inspecție comune și voi explora avantajele și dezavantajele acestora.

În primul rând, inspecția aspectului
Inspecția aspectului este cea mai simplă și intuitivă metodă, care evaluează calitatea sudurii observând cu ochiul liber forma și calitatea suprafeței sudurii. Când efectuăm o inspecție a aspectului, ar trebui să acordăm atenție următoarelor puncte:
1. Forma sudurii: În circumstanțe normale, sudarea trebuie să prezinte o formă uniformă și netedă, fără denivelări sau defecte evidente.
2. Calitatea suprafeței sudurii: Suprafața sudurii trebuie să fie netedă și fără defecte, cum ar fi fisuri și pori, și trebuie acordată atenție dacă mai există flux nefuzionat rămas pe sudură. Cu toate acestea, inspecția aspectului poate oferi doar o referință de suprafață și nu poate detecta defecte în interiorul sudurii, așa că este necesar să se combine alte metode pentru o inspecție completă.

În al doilea rând, testarea radiografică
Testarea radiografică este o metodă de testare nedistructivă utilizată în mod obișnuit, care poate detecta defecte în interiorul sudurilor, cum ar fi fisuri, pori, etc. Metodele obișnuite de testare radiografică includ testarea radioizotopică și testarea cu raze X.
1. Testare radiografică cu radioizotopi: Această metodă utilizează radioizotopi ca sursă de radiație pentru a detecta defectele din interiorul sudurilor prin detectarea atenuării radiației. Această metodă are un efect de detectare bun, dar datorită utilizării materialelor radioactive, este nevoie de personal profesionist pentru a funcționa și există un anumit risc de poluare a mediului.
2. Testarea cu raze X: Testarea cu raze X utilizează o mașină de raze X sau un tub cu raze ca sursă de radiație pentru a detecta defectele din interiorul sudurilor prin detectarea atenuării radiației. Această metodă este relativ sigură de utilizat și nu are poluare a mediului, dar echipamentul este relativ scump și necesită personal profesionist pentru a opera și a interpreta rezultatele.
Testarea radiografică poate oferi informații relativ precise despre defectele interne ale sudurilor, dar efectul de detectare a sudurilor mici sau a defectelor de suprafață de sudare este slab.

În al treilea rând, testarea cu ultrasunete
Testarea cu ultrasunete este o metodă de testare nedistructivă utilizată în mod obișnuit, care detectează defectele din interiorul sudurilor prin propagarea și reflectarea undelor ultrasonice. Testarea cu ultrasunete poate detecta defecte precum fisuri și pori în interiorul sudurii și poate măsura dimensiunea și locația defectelor. Avantajele testării cu ultrasunete sunt că operațiunea este relativ simplă, costul este scăzut și poate fi efectuată detectarea în timp real. Cu toate acestea, testarea cu ultrasunete are anumite cerințe pentru geometria sudurii și calea de propagare a undei sonore și necesită instruire și operare de către profesioniști.

Pe scurt, inspecția sudurilor țevilor de oțel poate fi efectuată prin inspecție vizuală, inspecție radiografică și inspecție cu ultrasunete. Diferite metode au avantaje și dezavantaje diferite, iar metoda adecvată poate fi selectată în funcție de situația actuală. La inspectarea sudurii, este necesar să se acorde atenție specificațiilor de operare pentru a asigura acuratețea și fiabilitatea rezultatelor inspecției. În același timp, defectele de sudură detectate trebuie reparate și prelucrate la timp pentru a asigura calitatea și siguranța țevii de oțel.